Personajul lui Wahlberg spune că a câștigat 2,5 milioane de dolari într-o singură noapte. Dar acum are o datorie uriașă. Frank încearcă să decidă dacă să aibă încredere și spune: „Dacă câștigi 2,5 milioane, orice prost știe ce să facă. Cumpără o casă cu garanție. O mașină ieftină. Pune restul în bancă cu 3–5% pe an. Și pentru tot restul vieții ești la nivelul ‘du-te dracului’.”

Acum, dacă cineva îți cere să faci ceva ce nu-ți place, spui – „du-te dracului”. Dacă șeful țipă la tine – „du-te dracului”. Asta este baza. Astăzi se numește independență financiară. În acest episod, Frank gândește ca un om de afaceri, investitor, trader. Iar Jim – ca un jucător de noroc.

Personajul lui Wahlberg primește banii. Pariază pe un meci. Câștigă. Dar în loc să plătească datoria, merge într-un cazinou ilegal. Hollywood adoră finalurile fericite. Jim câștigă. Îi plătește pe toți. Spune că nu mai e jucător. Și la finalul filmului aleargă spre libertate.

1. Obiective diferite

Jucătorii au o trăsătură psihologică aparte. De obicei, vine din copilărie. De exemplu, părinții nu acordau atenție succeselor, dar certau dur pentru eșecuri. Copilul învață că atenția vine odată cu eșecul. Cu cât mai mare, cu atât mai multă atenție.

Un adult cu această distorsiune cognitivă cade în capcană. Când descoperă jocurile de noroc, simte satisfacție în pierdere. Cu cât pierderea este mai mare, cu atât mai mare satisfacția. E foarte greu să se oprească. Toți vrem atenție. Un psiholog poate ajuta să depășești aceste tipare distructive.

Un trader nu caută satisfacție. Scopul lui e mai banal – vrea să ajungă la nivelul „du-te dracului”. Și el are vulnerabilități psihologice. Ca toți oamenii. Dar încearcă să le învingă prin jurnal și sistem de tranzacționare. Este ca un boxer care se expune la lovituri pentru a-și descoperi distorsiunile. Să le corecteze. Și să construiască protecție în sistem.

Poate că diferența nu e evidentă. Dar este uriașă. Jucătorul obține satisfacție din joc – de aceea nu se poate opri. Traderul muncește mult. Dar îl interesează o sumă concretă. Dacă i-o oferi, renunță bucuroș la tranzacționare. Jucătorul, cel mai probabil, nu. Trăiește ca să joace.

2. Excepția întărește regula

Există întotdeauna excepții de la regulă. Dar doar întăresc ideea. Edward Thorp este profesor de matematică, doctor și jucător. Nu joacă cu alții – are idolii lui. Thorp învingea sistematic cazinourile la blackjack și chiar la ruletă.

Înaintea lui nu era posibil. Dar Thorp a creat un sistem câștigător pentru blackjack. L-a publicat în cartea „Beat the Dealer”. Iar comunitatea științifică i-a confirmat calculele. A pus baza pentru mulți jucători de succes.

Thorp a fost recunoscut și pe bursă. Datorită cunoștințelor în teoria probabilităților, a fost pionier în opțiuni. E greu să-l numești jucător în sens negativ. Mai degrabă e un om de afaceri care a ajuns accidental în lumea jocurilor de noroc.

Povestea lui Edward Thorp accentuează diferența dintre un trader și un jucător. Traderul întâi găsește o metodă de câștig. O testează. Și abia apoi riscă bani. Jucătorul e diferit. Nu-l interesează câștigul. Intră în joc fără mari șanse de succes.